"risparmio"

Găsesc foarte interesant faptul că într-o țară străină e foarte ușor să observi mesajele subliminale din publicitatea locală, fiind ceva nou. Un exemplu pertinent mi-a sărit in ochi astăzi în drumul meu pietonal pe străzile din centrul orașului Italian Ravenna.
Pe o stradă care pare a fi un microcentru de agenții de voiaj, toate vitrinele sunt un altar pentru cuvântul “risparmio” care in traducere libera din DEX-ul italian suna cam asa “bani sau bunuri destinate pentru a fi puse deoparte pentru a răspunde unor nevoi ulterioare”, cuvânt cu care m-am întâlnit de nenumarate ori pe timpul șederii mele pe aceste meleaguri.
“Risparmio” e un cuvânt care aduce după el un stil de viață și care dă naștere unor acțiuni care pot schimba vieți și chiar soarta unui popor, de la economia pe care o faci la hârtia de la imprimantă până la influența pe care acesta o poate avea asupra celor mai importante decizii pe care le luăm in viață.
Locul meu de muncă actual se desfășoară in cadrul celui mai mare agent de furnizare de combustibili din Italia ca și casier la o stație de alimentare. Ce m-a intrigat cel mai mult când am ajuns prima dată acolo e faptul că din 16 pompe de carburant, 10 sunt cu produse e bază de petrol (benzină, motorină si Gaz Petrolifer Lichefiat) iar 4 sunt pompe de metan, un biogaz cu amprentă de carbon neglijabilă.
Asta înseamnă că ne lovim din nou de cuvântul “risparmio”. Cum? Metanul este exploatat pe tot țărmul Italiei, motiv pentru care orizontul mării Adriatice este brăzdat noaptea de grupuri de luminițe care de fapt sunt stații de foraj pentru exploatarea metanului, o resursă bogată a mărilor din jurul întregii Italii. Nu am să mă bag in prea multe detalii despre diferențele dintre importurile de petrol si producția internă ci o să spun doar că prețul acestui carburant, pe lângă ca e bio, verde sau cum vrei tu să îi zici, e la jumătate de preț față de competitorul din orientul mijlociu, benzina.
Ca un pasionat auto-moto tot timpul observ lumea din punctul ăsta de vedere, așa reușind să fac un oarecare profil psihologic al oamenilor din jurul meu atat subiectiv cât și obiectiv la nivel de țară. Aici pot spune despre Italia că este o țară care a înflorit în ciuda multor vendete politice si sociale. Al II-lea război mondial a lăsat Italia în datorii și foamete, conducătorii țării punând toate planurile de dezvoltare economica pe cuvântul “risparmio”.
Industria auto-moto postbelică Italiană cerea o soluție ieftină la problemele de transport dar cu economia infirmă și situația dezastruasă a drumurilor nu se putea opta pentru dezvoltarea industriei automobilistice iar motocicletele erau rău famate.
Ei bine, cu toții suntem familiari cu banalul scuter, mobed sau bicicletă cu motor dar foarte puțini stim cum a luat naștere Piaggio Vespa, simbolul scooter-ului italian la nivel mondial. O solutie ingenioasa, ieftină și la indemîna poporului.
Piaggio, inițial era o fabrică de avioane de luptă distrusă de bombardamentele din al II-lea război mondial. Enrico Piaggio, fiul Rinaldo Piaggio, fondatorul companiei, a decis să părăsească domeniul aeronautic, în scopul de a aborda necesitatea urgentă pentru o modalitate modernă şi accesibilă de transport pentru mase.
Practic Vespa a pus in mișcare o țară în plină convalescență, după un război brutal care a lăsat în urmă o economie distrusă cu o mare nevoie de o minune. Minunea a venit sub forma unei motociclete de 125 de centimetri cubi, motorul ascuns sub carene, o poziție de condus foarte comodă care nu necesita înbrăcăminte specială. Proiectul Vespa a fost făcut să nu consume mai nimic din bugetul de stat, deja inexistent, al Italiei posbelice și să folosească resurse deja disponibile. Compania Piaggio a rămas cu o flotă întragă de avioane acum inutile e timp de pace iar italienii au venit cu o soluție revolutionară care a vea să schimbe drastic evoluția economocă a țării, răspunsul era “risparmio”!
Roțile Vespei erau de fapt roata din spate a avioanelor de vânatoare cu tot cu angrenajul de frânare și suspensie prduse de compania Piaggio, motorul folosit pe Vespa era de fapt motorul starter standard pentru diferite modele de motoare pentru avioane, structura era facută dintr-un aliaj de aluminiu deja fabricat pentru industria aeronautică. Toate componentele de la “groapa de gunoi” au dat naștere la o minune inginerească, fiabilă, ieftnă de produs și care putea fi folosită de oricine si nu in ultimul rând ușoară si rapidă care i-au si dat numele de Vespa (viespe) un simbol la nivel mondial astazi, in secolul XXI.
Chiar inainte de deschiderea granitelor Italia a fost un leagăn pentru emigranții din europa de est, orient si africa sau mai bine zis un refugiu economic, datorita unui singur cuvant, care devine un stil de viata “risparmio”

Dacă Dumnezeu mi-ar oferi încă o bucată de viată, de Gabriel Garcia Marquez

Dacă, pentru o clipă universul ar uita că nu sunt decât o paiață de cârpă și mi-ar oferi o bucată de viață, fără îndoială că n-aș spune tot ceea ce gândesc, dar m-aș gândi la tot ceea ce spun.

Aș aprecia valoarea lucrurilor, nu pentru ceea ce valorează, ci pentru ceea ce ele înseamnă cu-adevărat.

Aș dormi puțin, n-aș mai visa deloc, căci prin fiecare minut când închidem ochii pierdem șaizeci de secunde de lumina.

Aș merge când ceilalți se opresc, m-aș trezi când alții adorm.

Aș asculta când alții vorbesc, și aș savura o înghețată bună de ciocolată.

Aș "trăi ca îndrăgostit de dragoste"

Dacă Dumnezeu mi-ar oferi încă o bucățică de viață, m-aș îmbrăca simplu, aș cădea în genunchi în fața soarelui, lăsându-mi goale corpul și sufletul.

Dumnezeule, dacă aș avea o inimă, mi-aș scrie ura pe gheață și aș aștepta primele raze de soare.

Cu un vis al lui Van Gogh, aș picta pe stele un poem de Benedetti și i-aș oferi lunii un cântec de Serrat.

Aș stropi trandafirii cu lacrimile mele, pentru a simți durerea spinilor și sărutul roșu al petalelor. Dumnezeule, dacă aș avea o bucata de viață... n-aș lăsa să treacă nici o singură zi fără să le spun celor pe care-i iubesc cât de mult ii iubesc.

Aș convinge fiecare bărbat, fiecare femeie că ei sunt preferații mei și aș trăi ca îndrăgostit de dragoste.

Aș demonstra oamenilor cât se înșeală crezând că încetează să se îndrăgostească îmbătrânind, fără să știe că încep să îmbătrânească atunci când încetează să se îndrăgostească!

I-aș da aripi unui copil, dar l-aș lăsa să învețe singur să zboare.

"Când mă vor pune în cutie..."

I-aș învăța pe bătrâni că moartea nu vine o dată cu bătrânețea, ci cu uitarea.

Am învățat atât de mult de la voi, oamenilor! Am învățat că toată lumea vrea să trăiască pe culmi, fără să știe că adevărata fericire constă în felul in care escaladezi muntele.

Am învățat că atunci când nou-născutul strânge pentru prima dată, în pumnul lui mic, degetul tatălui, îl cucerește pentru totdeauna.

Am învățat că un om n-are dreptul să-l privească pe un altul de sus decât atunci când trebuie să se aplece pentru a-l ajuta să se ridice.

E adevărat că multe am putut învăța de la voi, dar nu vor folosi la mare lucru, deoarece, când mă vor pune în "acest avion", vai, eu voi fi plecat deja.

In amintirea domnului profesor Dragomir (Jean louis Calderon Timisoara), a baietilor vevereți si a fetelor veverețe ;)