Libertate

De jumătate de an încerc să ințeleg un nou concept, cel de libertate. Și pentru un motiv sau altul îmi este foarte greu.
Vezi tu, în educația noastră din momentul în care realizăm că existăm pe această lume, suntem îndoctrinați cu un ritual clasic ce sună in felul următor:
Grădinița: unde ar trebui să ne desprindem de mama și să ne lărgim orizonturile, să cunoaștem oameni și să socializăm poate să și aflăm o versiune crudă de dragoste.
Școala: locul în care ne stimulăm intelectul, ne punem o bază solidă de cultură generală, locul în care se leagă probabil cele mai trainice prietenii si nu pe final, locul în care ne stabilim un loc într-o ierarhie și devenim competitivi. Tot aici experimentăm si prima decepție în dragoste, primul sărut, prima țeapă, de fapt aici se intamplă multe lucruri importante prima dată.
Liceul: asta e perioada care ne schimba complet, fizic, social, intelectual, moral ș.a.m.d. Atunci ne formăm personalitatea primară, atunci ne separăm in grupuri cu interese comune, atunci incepem să luam decizii singuri. Sex, fumat, droguri, condus, chefuri, iubire, beții, plans, râs isteric, banchet și bac, le știi și tu, toate se intampla in liceu.
Facultatea:
După tot balamucu ăsta te trezești că ai ales o facultate sau nu și ești mai mult sau mai puțin fericit cu decizia ta, și te gândești: ”Căcat, tre să mă pun pe treabă”. Și asta faci pana la primu’ chef din studenție când prinzi gustul distracției.
Nimeni nu-ți stă în spate că doar ai aterizat oriunde numai nu aproape de ai tăi, și în sfârșit faci ce vrei tu, cei drept fără prea mulți bani dar în sfârșit liber. In fine, după anii de rigoare sau poate mai mulți cu stresul si cu mita aferenta ,în care realizezi că nu ai fost așa liber cum credeai, termini facultatea te vezi cu o hârtie in mână da in același timp te lovește gândul că tot în clasa a șaptea ești și o mai scalzi eventual cu un master pentru că nu ai chef de muncă încă.
După toata corvoada asta foarte probabil ai trecut deja prin una sau două “relații de lungă durată” eșuate mizerabil, și te arunci în câmpul muncii.
Munca:
Dezastru! În final îți găsești un loc de muncă în domeniul tău sau nu, job la care trebuie să muncești mult pe bani puțini că doar așa e la început ... la mijloc și chiar și la sfârșit.
Intre timp te vezi căsătorit, copii și la final de carieră (aici nu am ajuns încă, dar vorbesc din exeriența alora). Moment în care vitața ta ajunge pe un loc de secund sau terț sau mult mai jos după nevastă, copii, carieră. După atâta amar de muncă in sfarșit vine și marele premiu, pensia, și esti liber.
Dar esti cu adevărat liber? Nu, nu esti! De ce?
Vezi tu, anii ăștia de uzură si-au spus cuvântul printr-o osteoporoză, o problemă cardiacă și multe altele care nu te lasă nicicum să te bucuri de banii ce i-ai câștigat și timpul liber ce acum îl ai.
În concluzie nu am fost niciodata liberi cu adevarat.
La început spuneam că încerc să ințeleg conceptul ăsta nou mie, coneptul de libertate. Nu este ceva idilic pentru că mi-am petrecut timpul înultimele 2 săptamani cu oameni liberi și realizați oameni care au și timp și bani, adică se poate, doar că dintr-un motiv mi-e greu vine să-l cred.
De ce, te intrebi? Pentru că de la grădiniță până la pensie urmăm un sistem clasic și defect in care ne vindem o mare parte din timpul nostru sau mai bine viața, ieftin, tocmai de asta am făcut o mică simulare de viață așa cum suntem învățați că ar trebui să fie ca să ne considerăm niște oameni realizați.
Soluția de a avea și timp si bani există doar că trebuie să deschizii ochii și să profiți de oportunitătiile ce ți se pun la îndemână. Si asta nu include corul pacii, hippy movement, si voluntariat.
Please think outside the box! For fuck sake think outside the box!